11 nov. 2008

Nu, nu e o casa de vanzare ...


... este casa parintilor mei. Unii oameni chiar stiu sa traiasca.




4 comentarii:

  1. m-am bucurat foarte mult sa descopar acest moment de contemplatie in ideea de 'return to inocence' intr-un content de om mare :), care scrie despre criza financiara, nume de branduri rastalmacite de fratii chinezi si despre curiozitati din Second Life. Ce sa mai zic, bravo dear, tocmai ai castigat un user pofticios sa-ti trimita comment-uri si pe viitor! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. N-am fost atat de norocoasa. M-am nascut si am crescut la bloc. Ai mei s-au mutat de cativa ani in acesata casa pe care a construit-o taica-meu pe durata a 20 de ani, caramida cu caramida. In schimb, da, acolo nici telefonul nu mai suna iar la fantana cred ca as putea sa mai scriu una-doua poezii :-D. In spatele casei, dupa ce treci de livada, avem si un iaz. O sa revin si cu o fotografie din acel loc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Bravo lor...! Si...noroc pentru tine, desigur. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa traiesti:-D Cand ma supar, am unde sa ma duc. Si imi trece.

    RăspundețiȘtergere