24 feb. 2009

20 feb. 2009

De la Bob, Raluca Bob

Am primit pe mess de la Bob, Raluca Bob cateva traduceri de nume ale unor localitati din Romania. Cam asa ar suna ele traduse in limba engleza: Adunatii Copaceni - Gathered Tree People, Afumati - Neversober, Baicoi - Youball, Buhusi - Boo, Buzau - Really Fat Lip, Calarasi - Silly-dressed Folks on Horses, Ciorogarla - Nigger-River, Constanta - The Steadiness, Dor Marunt - Miniature Melancholy, Husi - Shoo, Navodari - Networkers, Onesti - The Sincere, Pitesti - Youdohide, Satu-Mare - The Rather Roomy Rural Community, Slatina - Slut Tina, Slobozia - A Very Wrong Local Tradition, Târgu Frumos - The Aesthetically Pleasing Bazaar, Urlati - Gimme Some Noise, Voluntari - Town of Unpaid Assistants

19 feb. 2009

Would you ...

... be my Valentine ... and my friend's also? Orice am adaugat dupa semnul exclamarii am sters, mi s-a parut nepotrivit. Chiar nu mai stiu ce as mai putea spune in plus.

13 feb. 2009

Surprindere

Chilian, nu vei inceta vreodata sa ma surprinzi.

O zi la servici

Imi amintesc de un coleg de al meu din alta sucursala care a fost omorat acum cativa ani, cand lucram in Banca Transilvania, prin impuscare. Era si el la servici pregatit pentru o zi cel putin stresanta. A plecat la munca intr-o zi si nu s-a mai intors. Acum asta. Nu stiu daca sintagma: "E trist" mai functioneaza acum.

9 feb. 2009

Mi-am amintit

Mi-am amintit de doua melodii pe care le ascultam cu drag acum 7-8 ani, zi de zi. Cred ca de atunci nu le-am mai ascultat. Nu stiu cum am reusit sa uit de ele. Cam despre asta si asta este vorba.

6 feb. 2009

Dimineata

M-am trezit in aceasta dimineata, de fapt dupa o noapte de nesomn si ganduri rele, cred ca, mai concret, am trecut intr-o noua zi. Un soare ametitor mi-a invadat dintr-o data ochii plini de vise nedormite. Am incercat sa constientizez motivele pentru care nu am reusit sa simt visele odihnitoare. Nu am reusit sa gasesc o solutie. Am fost infranta de propria mea lipsa de raspunsuri. Si sunt inca surprinsa de modul in care subconstientul mi-a invadat toate celulele si le-a umplut de necunoscut. De mult alerg si nu reusesc sa avansez si efortul creste pe masura ce obosesc din ce in ce. M-am ridicat din pat si m-am indreptat spre toaleta. Transpirata si plina de neliniste mi-am dorit un singur lucru, ca o solutie curativa la toate disperarile. Sa fac o baie. Nu curgea apa. Am simtit din nou neputinta de a ma clinti. Suna la usa. Proprietarul. Vrea chiria in avans pe doua luni. Mi-a venit in minte o solutie disperata pe care am abandonat-o printr-o injuratura introspectiva. Nu cred ca a reusit sa vada ceva pe fata mea. A plecat. Banii trebuie dati. Raman din nou singura. Acelasi soare peste tot, in fiecare camera. Deschid geamul si naucitoarea lumina imi invadeaza ultimele farame de echilibru. Atunci simt ca nu mai vad, ca umezeala dintre gene ma stoarce de ultima energie castigata intr-o ora de somn. Atunci incepe nevoia de a plange fara sa ma opresc, de a plange pana nu mai am lacrimi, pana nu mai exista nicio farama de lichid in corpul meu vlaguit. Imi doresc cu disperare sa nu se termine, sa plang la nesfarsit, sa ma spal pe interior de toata suflarea disperarii. Suna telefonul. Si eu plang. Cum as putea raspunde? Suna din nou si din nou. Il dau pe silance. Imi aprind o tigara si o las sa imi invadeze toti porii. O sorb ca pe ultima suflare inainte de un salt peste o groapa absoluta. Mi-e sete. Beau apa. Cred ca imi lipseste mult apa. Suna telefonul. Raspund. Nu trebuie sa stie nimeni ce simti. Nimeni nu e dator sa te asculte. Deci imi revin pentru 5 minute. Un Senior PR Consultant dominat de un echilibru absolut. Servetelele umede. Am consumat un pachet. M-am imbracat intr-un final si am iesit tremurand pe usa. Nimic nu se intamplase. Afara era primavara. Cred ca e prima zi in care am aflat ca sunt un simplu om. Un om care nu poate rezolva totul de una singura oricat ar incerca. E ora 13.30 si tot simt gustul unei dimineti statice, lipsita de orice solutie. Ma duc la o tigara.

5 feb. 2009

Traiesc pe alta lume care n-are legatura cu "fenomenul HAGA"

Traiesc pe alta lume. Cred ca ar trebui sa imi revin. Nu am auzit decat de doua zile despre asta, poate cel mai important fenomen care anima Romania in momentul de fata si care deja face parte din istoria tarii noastre. Criza asta nu este decat un simplu pansament aplicat peste o rana plina de infectie.

2 feb. 2009

S-a intamplat in iunie 2007

S-a intamplat in iunie 2007. Am fost neplacut surprinsa sa descopar, printr-o experienta proprie, absolut epuizanta si frustranta, ca in ianuarie 2009 nimic nu s-a schimbat. Nimic.

Pentru suport tehnic ... ah, adica persuasiv, mai multe detalii gasiti si aici.