Un sistem medical demn de anul 2009

Sunt ani de la Revolutie. Si tot de ani de zile noi, oamenii de rand, asteptam sa nu ne mai fie frica sa ne facem un control, sa ne scoatem o apendicita sau sa nastem un copil intr-o institutie spitaliceasca de stat. Nu stiu de ce vorbesc de Revolutie. Pentru ca sistemul medical din Romania este neschimbat din perioada trista. Aceiasi oameni care se ingrijesc de sanatatea noastra plictisiti sau revoltati ca ii deranjam, aceeasi calitate proasta a serviciilor, aceleasi asistente pentru care tu esti un "animal" la cheremul lipsei lor de educatie si de spirit umanitar, aceleasi paturi de metal, de acesta data ruginite de trecerea timpului. Nu sunt destui doctori profesionisti iar cei care exista au alte preocupari decat aceea de a-ti asigura tie suportul medical.

Imi amintesc de o zi in care m-am dus la spitalul de langa Gara de Nord, nu stiu cum se numeste si nici nu conteaza, cu o colega ca sa isi ia analizele medicale. Am intrat intr-o incapere in care atat eu cat si ea am fost tratate ca si cum tocmai furasem, sau oricum, facusem ceva rau si asta, dupa ce am asteptat-o mult timp pe o asistenta care era preocupata sa isi bea cafeaua. Dupa ce colega mea a prezentat, politicos, motivul pentru care a venit, a fost expediata pe un ton superior in alta cladire - anexa a spitalului- cu reprosul ca ar trebui sa stie ca nu acolo este locul de unde isi poate lua rezultatele analizelor. Ajunse in cladirea cu pricina, am asteptat din nou. De aceasta data, erau acolo, o doamna platinata cu fiica. Semanau foarte bine. Era varianta mai tanara a platinatei. Ca, de, prostia nu trebuie sa se piarda. Trebuie transmisa. Cum spuneam, dupa o lunga asteptare in care cele doua doamne se conversau pe alte subiecte decat cele din domeniul medical, colega mea este chemata si intrebata ce vrea. Ii intinde fetei mai tinere hartia care este citita de ochii vadit nepriceputi ai tinerei. Vazand ca nu se prea descurca, mama ii sare fetei in aparare printr-o serie de cuvinte aruncate colegei mele si printr-o smulgere nervoasa a hartiei din mana fetei. Am fost expediate atat eu cat si colega mea din interiorul cladirii pe motiv ca analizele nu sunt bune si ca trebuie refacute, dupa o rafala de reprosuri carora nici pana acum nu le-am inteles motivul real. Incepea un nou calvar, acelasi. Colega mea o lua de la capat intr-o problema care, oricum nu mai suferea amanare. Si nu as vrea sa imi amintesc de acum jumatate de an in care, lovita de o urticarie cronica acuta, am fost internata la spitalul Colentina unde o noapte intreaga mi-au soptit gandacii la ureche ca nu sunt singura.

Cititi si asta ca sa va mai faceti o idee si despre cum e sa nasti in Romania anului 2009. Despre sotia jurnalistului de la Evenimentul Zilei care a murit anul trecut intr-un spital unde se dusese sa nasca, cred ca nici nu este nevoie sa va amintesc. Ma bucur sincer ca incepe sa afle o lume intreaga cum "functioneaza" sistemul sanitar in Romania.