Toamna tarzie

... într-un sat din România.

"Razboiul Sfarsitului Lumii"

Aseara am parcurs ultima pagina. S-a terminat atat de brusc!! Am realizat imediat ca totul fusese spus. Profunzime, lupta dintre viata si moarte, dintre bine si rau, care traiesc impreuna in noi insine, destine neprevazute, contexte, da, o lupta continua a contextelor si a intereselor social-politice, un razboi intre lumi diverse si nevoia lor de a fi, de a-si urma cursul firesc, o succesiune de intamplari ca parti ale unui ceva ce trebuia sa fie asa si nu altfel. Un razboi al sfarsitului care inseamna un nou inceput dar nu spre ceva neaparat mai bun, ci spre altceva dintr-o istorie fictiva. Da, Mario Vargas Llosa a reusit sa imi ofere ceea ce mintea si sufletul meu cautau, un amalgam al neprevazutului in care oameni diversi isi cauta esenta si implinirea intr-o lume a determinismului. Si totusi, suntem noi si ne dorim sa fim, sa traim, sa simtim viata in tot ceea ce ea inseamna si, singuri fiind, cand frica de sfarsit e un gand prea coplesitor, nu ne dorim decat ca la sfarsitul lumii noastre sa fim "purtati la cer ca niste arhangheli".

Un dialog pozitiv

Astazi, m-am intalnit la HotNews cu Prof. Dr. Nossrat Peseschkian, fondatorul psihoterapiei pozitive. M-a incantat nespus simplitatea unui om care a infiintat practic o disciplina recunoscuta la nivel international. Acum, dupa mai bine de 40 de ani, efectele pozitive ale aplicarii disciplinei in viata de zi cu zi, la oameni de toate tipurile si nationalitatile, este un fapt.

M-am bucurat de un dialog "pozitiv" care mi-a lasat o impresie de liniste, impacare si senzatia ca 1 ora din viata unei personalitati marcante nu este mult de daruit unui om oarecare, adica mie.

Psihoterapia pozitiva poate fi solutia pentru o gama larga de probleme umane. Ne arata cum ne putem doza energia pentru a echilibra cele 4 componente ale vietii cotidiene si anume: corpul, realizarile, interactiunea si viitorul. Stiati ca persoanele anxioase, depresive sunt intr-o permanenta competitie cu ideea de viitor, de ce o sa se intample, mai concret resimt permanent si obsedant teama de viitor? Si totul porneste de la ideea de control? Mai multe detalii gasiti aici.

Casa de capitala europeana

Casa pe Strada Traian

Balada Hammer-ului ambalat

Si cand ma voi marita,

Cu Hammer-ul prin strazi voi zbura,

Maneaua o voi asculta,

Si vom canta iubitee!

Viteza, "baga" cai sofere,

De graba sa ajungem

"Sa moara familia mea",

De n-oi spune da, "I do bai fratee"!

Nou

Ceva nou, vesnic nou.

Tot ce inseamna tot

Printre comunicate si negocieri, mi-am amintit ca am un locusor drag in care obisnuiam sa ma opresc ca sa impartasesc din gandurile si revoltele mele zilnice. Poate ca este prea multa traire in viata mea care ruleaza atat de repede ca nu mai reusec sa cobor pentru a ma odihni. Nici nu am timp sa simt daca am nevoie de odihna, parca as fi dormit in tot acest timp si m-am saturat de somn. Timpul cu mine insami devine prea apasator ca sa ii mai accept compania. Am nevoie de alta lume, clipa de clipa, care imi umple sufletul si ma face sa ma simt intreaga. A te simti ca fiinta, a te constientiza ca traire, a te surprinde zambind sau plangand din senin inseamna o revenire la esenta. Stiu ca nu e intamplator. Stiu ca ceea ce mi se intampla e aroma care imi mangaia genele cand nu aveam somn, tarziu in noapte. Stiu ca ma simt intreaga sau rupta in bucati cand nu-l am langa mine, ca suferinta ma tranteste de peretii lumii acum si ma aduce pe valul bucuriei absolute atunci si "imediat". Si stiu acum ca o clipa nu inseamna doar ceva, inseamna tot. Si eu devine noi. Sunt oameni nefericiti care traiesc departe de ei insisi toata viata. Si in departare sunt alte suflete ratacite care se cauta pentru a reveni la fiinta lor. Sunt lucruri simple care ne fac sa zambim si care ar putea sa ne schimbe ziua dar e posibil sa fim ignoranti, sa nu le vedem. Am fost intotdeauna destul de ignoranta cat sa nu le pot vedea. Cate zile "altfel" as fi avut!