„NEVER LET ME GO” SAU IUBITA A MURIT

Inteleg ideea de utopie si dorinta de a face un film care sa iasa din tipare, sa socheze. Cu atat mai mult cu cat cei 3 ani de filosofie, cartile relevante filosofico –metafizice pe care le-am citit, noptile nedormite invatand pentru olimpiada si Bac la filosofie, sau pentru examenele de Epistemologie sau Metafilosofie ma pozitioneaza, cumva, peste limita asa zis real-inflexibila de interpretare a unei realitati apriori sau meta – orice. Ce am dobandit este faptul ca stiu sa fac distinctia intre realitate sau ceea ce este considerat universal real si fictiuni sau lumi fortat privite din anumite unghiuri pentru a crea „efecte de scena” sau intristari cotidiene in sufletul oamenilor. Insa, in momentul in care, dupa o saptamana de crime, violente si atentate, cu care suntem la propriu indopati la stirile TV si in tot on line-ul, ( recunosc ca ma fac vinovata de a nu fi citit cronica filmului inainte nedorind sa descopar deznodamantul previzibil al unei comedii romantice) ... aleg sa imi petrec