26 oct. 2009

"Razboiul Sfarsitului Lumii"

Aseara am parcurs ultima pagina. S-a terminat atat de brusc!! Am realizat imediat ca totul fusese spus. Profunzime, lupta dintre viata si moarte, dintre bine si rau, care traiesc impreuna in noi insine, destine neprevazute, contexte, da, o lupta continua a contextelor si a intereselor social-politice, un razboi intre lumi diverse si nevoia lor de a fi, de a-si urma cursul firesc, o succesiune de intamplari ca parti ale unui ceva ce trebuia sa fie asa si nu altfel. Un razboi al sfarsitului care inseamna un nou inceput dar nu spre ceva neaparat mai bun, ci spre altceva dintr-o istorie fictiva. Da, Mario Vargas Llosa a reusit sa imi ofere ceea ce mintea si sufletul meu cautau, un amalgam al neprevazutului in care oameni diversi isi cauta esenta si implinirea intr-o lume a determinismului. Si totusi, suntem noi si ne dorim sa fim, sa traim, sa simtim viata in tot ceea ce ea inseamna si, singuri fiind, cand frica de sfarsit e un gand prea coplesitor, nu ne dorim decat ca la sfarsitul lumii noastre sa fim "purtati la cer ca niste arhangheli".

22 oct. 2009

Un dialog pozitiv


Astazi, m-am intalnit la HotNews cu Prof. Dr. Nossrat Peseschkian, fondatorul psihoterapiei pozitive. M-a incantat nespus simplitatea unui om care a infiintat practic o disciplina recunoscuta la nivel international. Acum, dupa mai bine de 40 de ani, efectele pozitive ale aplicarii disciplinei in viata de zi cu zi, la oameni de toate tipurile si nationalitatile, este un fapt.


M-am bucurat de un dialog "pozitiv" care mi-a lasat o impresie de liniste, impacare si senzatia ca 1 ora din viata unei personalitati marcante nu este mult de daruit unui om oarecare, adica mie.


Psihoterapia pozitiva poate fi solutia pentru o gama larga de probleme umane. Ne arata cum ne putem doza energia pentru a echilibra cele 4 componente ale vietii cotidiene si anume: corpul, realizarile, interactiunea si viitorul. Stiati ca persoanele anxioase, depresive sunt intr-o permanenta competitie cu ideea de viitor, de ce o sa se intample, mai concret resimt permanent si obsedant teama de viitor? Si totul porneste de la ideea de control? Mai multe detalii gasiti aici.