Cand bebe plange ... isteric

Bebe: Plange isteric de-abia pronuntand niste sunete sfasietoare;
Mama: De ce plangi? Te rog sa nu mai plangi!
Bebe: Nuuuuu! Si plange si mai tare.
Mama: Il smunceste si il cearta.
Bebe: Plange innecandu-se in lacrimi. Toata lumea din jur se uita deranjata.

Scena clasica. Probabil ati asistat, de multe ori, la crize de furie din partea micutilor. La supermarket, pe strada, in Mall, mereu auzi plansete isterico-jalnice de copii. Care este cauza acestor reactii? Ce am putea face pentru a le preveni?

"Nu este neobisnuit pentru copii sa aiba comportamente agresive si distructive. Uneori, ele apar pe fondul curiozitatii si al excesului de energie, alteori sunt consecinta frustrarii si resentimentelor. Copiii mici nu se pot exprima satisfacator prin limbaj si nu isi pot gestiona emotiile, astfel pierd controlul si nu mai sunt stapani pe ceea ce fac. Mania este o reactie naturala pentru noi toti, inclusiv pentru copiii mici. Mania copilului mic se exprima cel mai adesea prin comportamente agresive sau plansete. Ostilitatea poate avea cauze diverse care trebuie identificate, doar astfel vom gasi atitudinea potrivita pentru fiecare caz in parte", ne sfatuieste Dr. Dobrin Luminiţa, Specialist Psihiatrie Pediatrică, Psihoterapeut REGINA MARIA Reateaua privata de sanatate


RAMANETI CALM
Desi suntem tentati sa reactionam cu o nervozitate similara, izbucnirea necontrolata a parintelui este foarte distructiva, este de parere doamna doctor. "Măsurile drastice (pedepse, ceartă aspră, palme aplicate la fundulet insotite de tipete, chiar şi ironia sau râsetele) nu fac decat sa amplifice frustrarea si nemultumirea copilaşului, fancandu-l mai furios in interior, chiar daca pe moment va fi paralizat de frica. Parintele va iesi castigator dar copilasul invata astfel ca lipsa de control sau violenta fizica sunt rezolvări fireşti ale situatiei si va fi intarit în comportamentul lui agresiv. Mania reprimată va reizbucni cu prima ocazie, iar spectacolul se va repeta", este de parere domna doctor.

CASTIGATI INCREDEREA COPILULUI
Este important sa castigam cooperararea copilului, sa-i cultivam bunavointa, stapânirea de sine, amabilitatea si empatia fata de cei din jur, dandu-va pe dumneavoastra drept exemplu. O buna modalitate de a reactiona cand face o criza de manie, este sa-l retragi din activitatea respectiva si sa-l cuprinzi in brate atat timp cat persista criza. Trebuie impiedicat sa-si faca rau siesi sau celor din jur. Pentru că are nevoie sa-si exteriorizeze furia, trebuie indreptat catre alte alternative, oarecum „inocente” cum sunt: o jucarie mare de pluş în care poate lovi, sau o caramida de spuma pe care o poate arunca. Cand e furios si musca, ii dati de inteles ca poate musca o jucarie de plua sau din plastic moale.

"TE ROG SA TE POTOLESTI!" - NU FUNCTIONEAZA
Apelul la calm, sfaturile sau indemnurile educative nu isi au rostul in momentul crizei pentru ca micuţul nu „are urechi pentru ele”, ne spune doamna doctor. Fiţi cât de poate de temperată în reacţia dumneavoastră: deşi presupune un efort în plus, veţi reuşi. De-abia după ce se linisteste si isi recapata calmul, vom vorbi cu el, pe un ton potrivit, trecand in revista cauza si emotiile prin care a trecut, chiar daca avem impresia ca e prea mic si nu intelege, abia apoi repetându-i principiile folositoare: nu este permis sa-si faca rau lui însuşi, nici altora si nici sa distruga mediul, prin felul de a se comporta. Ii transmitem apoi modalităţile acceptabile de a-si elibera mania, cu care noi suntem de acord. Il ajutam astfel sa-si formeze constiinţa de sine, il invatam cum poate sa-si recunoască emotiile si sa-si exprime in cuvinte potrivite nemultumirea, căpătând astfel autocontrol asupra comportamentului.

MANIA TREBUIE EXTERIORIZATA
"Mania trebuie sa iasa cumva la suprafata. Dacă este reprimata multa vreme, in timp veţi avea un copil cu comportamente pasiv-agresive.", adauga doamna doctor. Daca veti proceda asa, copilul va avea un singur scop: subminarea autoritatii parintelui facand opusul a ceea ce se astepta de la el. Mania trebuie exteriorizata, altfel va fi reprimata si va actiona la nivel latent. Copilul poate ajunge astfel sa isi supere parinţii sau chiar să se „răzbune” în mod subconştient, fiind încăpăţânat, uituc sau lent. In timp poate deveni un adult cu un caracter foarte dezagreabil.

IN CONCLUZIE, CATEVA REGULI:
1. Evitati restrictiile de tipul orice ar vrea sa faca nu ii este permis;
2. Nu il amenintati cand este furios;
3. Nu incercati sa ii explicati ce este corect si ce nu este in momentul crizei;
4. Incercati sa il luati in brate si sa ii redirectionati atentia spre altceva;
5. Cand se potoleste, explicati-i unde si de ce a gresit.

Nu trebuie sa asteptam de la un copil sa invete repede sa-si controleze mania. Este o lectie care se invata treptat: abia la varsta de 6 sau 7 ani sau chiar peste, ne putem astepta sa devina o deprindere.