"Razboiul Sfarsitului Lumii"

Aseara am parcurs ultima pagina. S-a terminat atat de brusc!! Am realizat imediat ca totul fusese spus. Profunzime, lupta dintre viata si moarte, dintre bine si rau, care traiesc impreuna in noi insine, destine neprevazute, contexte, da, o lupta continua a contextelor si a intereselor social-politice, un razboi intre lumi diverse si nevoia lor de a fi, de a-si urma cursul firesc, o succesiune de intamplari ca parti ale unui ceva ce trebuia sa fie asa si nu altfel. Un razboi al sfarsitului care inseamna un nou inceput dar nu spre ceva neaparat mai bun, ci spre altceva dintr-o istorie fictiva. Da, Mario Vargas Llosa a reusit sa imi ofere ceea ce mintea si sufletul meu cautau, un amalgam al neprevazutului in care oameni diversi isi cauta esenta si implinirea intr-o lume a determinismului. Si totusi, suntem noi si ne dorim sa fim, sa traim, sa simtim viata in tot ceea ce ea inseamna si, singuri fiind, cand frica de sfarsit e un gand prea coplesitor, nu ne dorim decat ca la sfarsitul lumii noastre sa fim "purtati la cer ca niste arhangheli".