Dimineata

M-am trezit in aceasta dimineata, de fapt dupa o noapte de nesomn si ganduri rele, cred ca, mai concret, am trecut intr-o noua zi. Un soare ametitor mi-a invadat dintr-o data ochii plini de vise nedormite. Am incercat sa constientizez motivele pentru care nu am reusit sa simt visele odihnitoare. Nu am reusit sa gasesc o solutie. Am fost infranta de propria mea lipsa de raspunsuri. Si sunt inca surprinsa de modul in care subconstientul mi-a invadat toate celulele si le-a umplut de necunoscut. De mult alerg si nu reusesc sa avansez si efortul creste pe masura ce obosesc din ce in ce. M-am ridicat din pat si m-am indreptat spre toaleta. Transpirata si plina de neliniste mi-am dorit un singur lucru, ca o solutie curativa la toate disperarile. Sa fac o baie. Nu curgea apa. Am simtit din nou neputinta de a ma clinti. Suna la usa. Proprietarul. Vrea chiria in avans pe doua luni. Mi-a venit in minte o solutie disperata pe care am abandonat-o printr-o injuratura introspectiva. Nu cred ca a reusit sa vada ceva pe fata mea. A plecat. Banii trebuie dati. Raman din nou singura. Acelasi soare peste tot, in fiecare camera. Deschid geamul si naucitoarea lumina imi invadeaza ultimele farame de echilibru. Atunci simt ca nu mai vad, ca umezeala dintre gene ma stoarce de ultima energie castigata intr-o ora de somn. Atunci incepe nevoia de a plange fara sa ma opresc, de a plange pana nu mai am lacrimi, pana nu mai exista nicio farama de lichid in corpul meu vlaguit. Imi doresc cu disperare sa nu se termine, sa plang la nesfarsit, sa ma spal pe interior de toata suflarea disperarii. Suna telefonul. Si eu plang. Cum as putea raspunde? Suna din nou si din nou. Il dau pe silance. Imi aprind o tigara si o las sa imi invadeze toti porii. O sorb ca pe ultima suflare inainte de un salt peste o groapa absoluta. Mi-e sete. Beau apa. Cred ca imi lipseste mult apa. Suna telefonul. Raspund. Nu trebuie sa stie nimeni ce simti. Nimeni nu e dator sa te asculte. Deci imi revin pentru 5 minute. Un Senior PR Consultant dominat de un echilibru absolut. Servetelele umede. Am consumat un pachet. M-am imbracat intr-un final si am iesit tremurand pe usa. Nimic nu se intamplase. Afara era primavara. Cred ca e prima zi in care am aflat ca sunt un simplu om. Un om care nu poate rezolva totul de una singura oricat ar incerca. E ora 13.30 si tot simt gustul unei dimineti statice, lipsita de orice solutie. Ma duc la o tigara.