Am primit astazi un mesaj de la o persoana pe care o indragesc mult. Am aflat ca face parte din categoria acelora care "citesc ce scrii dar nu stiu ce sa iti raspund" pentru ca prefer sa ofer opinii personale unor post-uri personale. Ideea e ca nu sti niciodata cat de personal poti fi sau cat din ce oferi in mod public, pe blogg este personal. Ai vrea sa fie cumva la limita. Sa spui multe dar sa nu spui nimic. Pentru ca, posibil, te temi de expunere. Sau poate viata ta personala nu are nimic consistent in ea. Sau, posibil, sa nu sti cum sa te exprimi asa cum ai vrea sau sa ti se para chiar exagerat si nepotrivit. Totul e: "posibil". Posibil sa fiu o tipa destul de impersonala, in sensul ca pe blogg imi place sa exist prin subiecte generale, ce tin de un context social sau de o problema fierbinte a zilei. Dar faptul ca ma focusez pe acea problema, faptul ca o aleg din multe altele poate chiar mai importante pentru altii, este o abordare subiectiva.
M-am trezit la acest inceput de an in mijlocul unor schimbari profunde in viata mea. Din categoria celor care iti schimba viata, o ravasesc, o calca in picioare, o tavalesc prin noroi si o pun la uscat fara o "clatire in prealabil". Dupa, totul depinde de tine insati. Sa existi si sa continui sa mergi mai departe intr-un ritm mai alert, cu pasi necunoscuti. Este, ma feresc sa folosesc cuvantul "greu", provocator ca totul sa depinda doar de tine insati cand depinzi atat de mult de altii. Si pentru ca inca incerc sa diger aceste "fapturi ale intamplarii", nu as putea sa vorbesc acum despre ele. Nu au inca o finalitate. Va voi spune. In mod sigur o voi face. Dar nu acum. Nu am inca destule cuvinte. Voi incerca sa fiu mai mult eu insami in acest an nu tocmai usor. Imi doresc sa comunic, sa ma comunic, pentru ca eu doar astfel pot exista. Pana atunci, trecem prin momente istorice care trebuie relatate. Chiar se merita. Pana atunci, o sonoritate mai personala.
In alta ordine de idei, s-ar putea sa-ti placa articolul asta:
RăspundețiȘtergerehttp://www.canada.com/montrealgazette/news/story.html?id=135e6e0d-6e61-4611-8715-7bd1081b1a92&p=1
don't worry... stii si tu cum e cu pasarea phoenix :)
RăspundețiȘtergeresunt solidar cu tine pt acest inceput de an care ravaseste tot in viata :) Traiesc acelasi lucru
RăspundețiȘtergere@Anto - Love U!
RăspundețiȘtergere@ Ralu - E mult mai greu sa si traiesti o idee;
@ Malko - UFF :-(
imi place foarte mult postul tau. e minunat, ce pot sa zic e ca ma bucur mult pentru tine pentru toate simturile pe care ti le-ai hranit si ascutit in acest inceput de an. si nu e usor sa cauti si sa digeri culorile puternice din jurul tau. cum zicea nichita, 'tot ceea ce ne ramane le finalul vietii sunt niste sentimente, de dragoste si de ura mai putin' sper ca am citat bine. nu mi-l mai amintesc prea bine :)
RăspundețiȘtergereSilvi ... a ...
RăspundețiȘtergere