Piesa de lego

Nu este un cuvant abstract. Cred ca in jurul acestui termen se invarte tot ceea ce simtim intr-o zi. Si totul porneste de la asteptarile pe care le avem de la oameni si de anumite situatii contextuale. Depinde de ceea ce oferim, de ceea ce credem ca oferim si de ceea ce credem ca ar trebui sa primim inapoi. Ideal ar fi sa oferim fara a astepta sa primim ceva in schimb. Dar suntem oameni si nu putem trai fara a ne simti apreciati, iubiti, integrati. Deci, chiar si inconstient, de fiecare data, chiar si cea mai dezinteresata persoana asteapta ceva in schimb. Iar acest ceva, mai ales cand este de factura morala poate duce la dezamagire.

Suntem dezamagiti de oamenii cu care interactionam dar, cel mai tare suntem dezamagiti de cei apropiati, de cei in care credem sau vrem sa credem ca nu ne vor dezamagi. Pentru ca in fata lor suntem noi, cu bunele si cu relele, suntem noi, sinceri si deschisi si oferim fara limita. Acolo, undeva in mintea noastra, asteptam ca acea persoana sa fie cu noi, sa ne dea atentie, sa fie sensibila, sa nu procedeze intr-un anumit fel care ne raneste. Caci de aici vin si asteptarile pe care le avem si faptul ca suferim enorm cand suntem dezamagiti.

Intotdeauna am avut o senzatie continua ca as fi o piesa dintr-un lego care nu se potriveste pe jocul realitatii pe care o traiesc, ca oamenii sunt fiinte complexe pe care nu ajung niciodata sa le inteleg destul. Poate ca aici gresesc, in faptul ca incerc sa inteleg orice si nu orice poate fi neaparat inteles. Si stiu ca as putea sa nu mai am asteptari de la anumite situatii sau de la o persoana in care cred pentru ca modul in care vad eu asteptarile si dezamagirea ar putea fi o stare neutra pentru acea persoana.

Si incercarea de a intelege lucrurile si de a nu mai simti dezamagire ar trebui sa se rezume la a-mi lua piesa de lego si a incerca sa o schimb pur si simplu cu o alta care se potriveste sau pur si simplu sa incerc sa imi caut lego-ul potrivit. Stiu ca acolo, undeva, exista un joc unde lipseste o singura piesa. Iata de ce jocul nu se termina niciodata.